făină, (fărină), s.f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. ♦ (top.) Făina, afluent al Vaserului și colonie pe Valea Vaserului: „Făina este o colonie creată de vistierie, formată din locuințele pădurarilor, ale stăvilarilor și a fierarului, precum și dintr-un hotel aflat într-o clădire cochetă a vistieriei. Păstrăvii trăiesc într-un număr destul de mare în pârâurile din apropiere. Se mai află aici și capela Elisabeta, ridicată în memoria defunctei regine maghiare Elisabeta” (Vasile Man, 1906). – Lat. farina „făină de grâu” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Candrea, Rosetti, DA, cf. DER; DEX, MDA) < far „grâu” (Scriban).