GALBEN. Subst. Galben, culoare galbenă; portocaliu. Îngălbenire; aurire; gălbeneală (pop.), gălbejeală (pop.), gălbinare (rar), paliditate, paloare; pălire, ofilire, vestejire. Blond, blondin. Adj. Galben, de culoare galbenă, de culoarea aurului (cerii, lămîii, șofranului etc.), chihlimbariu, limoniu (înv.), șofraniu, untdelemniu, năutiu (înv.), nisipiu (rar), gălbui, gălbeniu (rar), gălburiu, gălbiu (pop.), gălbior (dim., pop.), gălbenaș (pop.), gălbejit (pop.), gălbejos, gălbinoi, gălbinicios (pop.), gălbenatic (rar), gălbenel (pop.); pal, palid, spelb (pop.); îngălbenit, gălbenit (înv. și pop.), galfăd (reg.); ofilit, veștejit, pălit; auriu (fig.), aurit (fig.), de aur (fig.), aurel (rar), înaurit (pop.); portocaliu, oranj (livr.). Galben-deschis, samaniu (rar), șarg; galben-roșiatic, piersiciu (rar); galben-verzui, kaki, oliv, tutuniu. Blond, blondin, plăviu (înv. și reg.), plăvan (pop.), plâviț (pop.), plăvai (pop.), băl (reg.), bălai, bălan, bălăior (dim.), bălănel, bălănuț, bălăuc (reg.), bălăuț (reg.). Vb. A (se) îngălbeni, a se gălbeni (înv. și pop.), a se face galben, a deveni galben; a auri (fig.), a înauri (rar); a se gălbeji (pop.), a deveni palid; a păli, a se ofili, a se veșteji. V. cafeniu, ofilire.