GALERIE, galerii, s. f. 1. Lucrare minieră subterană, orizontală sau în pantă ușoară, de obicei în formă de tunel, care are ca scop să permită accesul minerilor la zăcămînt și să îngăduie executarea diverselor lucrări miniere. Sus, în galerii înalte, Sfredele să prind a bate Prin filoane adîncate. DEȘLIU, M. 5. Pe dreapta văii... se deschideau, în buza rîpei, gurile galeriilor de mină. DUMITRIU, N. 176. Prin galerii întunecoase, scunde, În care doar pe brînci puteam pătrunde, Se năluceau lămpașe mici Cît niște licurici. BENIUC, S. 6. 2. Canal de comunicație, de obicei îngropat în teren sau într-un masiv de zidărie sau de beton. 3. Coridor lung, adesea boltit, uneori împodobit cu ornamente, situat în interiorul sau în afara unei clădiri și care servește ca loc de trecere sau de plimbare. Noaptea umblă adesea, prin lunga-i galerie, Purtat de cine știe ce sumbră reverie. MACEDONSKI, O. I 261. Intrarăm într-o curte, suirăm o scară, trecurăm printr-o galerie, mai urcarăm două scări, pînă ajunserăm la un loc hotărît. BOLINTINEANU, O. 293. Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbră înfloresc. ALECSANDRI, P. III 86. ♦ Loc de trecere acoperit între două șiruri de case, avînd de obicei magazine pe ambele părți. V. pasaj. 4. Muzeu sau secție a unui muzeu, în care sînt expuse mai ales opere de pictură și sculptură. Ies dintr-o galerie de tablouri; am văzut deja atîta pictură, că mă dor ochii și-s obosit de nu mai pot. PĂUN-PINCIO, P. 101. ♦ Serie de tablouri expuse. (Fig.) Horia, Cloșca și Crișan, iobagi bătrîni, oameni de piatră și de pămînt, se așază în locul cel mai de cinste în galeria revoluționarilor ieșiți din mijlocul poporului romîn. BOGZA, Ț. 39. Caragiale a suflat viață unei galerii întregi de tipuri, care necontenit se vor mișca prin viața noastră. SADOVEANU, O. VI 498. ♦ Sală într-o expoziție. Inlăuntrul palatului sînt șapte galerii alăturate, care se destind în tot ocolul clădirii, formînd șapte săli circulare. Fiecare din aceste galerii este hotărîtă pentru o osebită despărțire de producte. ODOBESCU, S. II 113. 5. Balconul situat la nivelul cel mai înalt al sălilor de spectacol. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E 65. Scările pe care urci la galeria Teatrului Național i se par lui Moș Gheorghe fără sfîrșit. SP. POPESCU, M. G. 86. ♦ (Familiar) Spectatorii de la galerie; p. ext. publicul care asistă zgomotos la o adunare, la o întrunire etc. Galeria aplaudă-n uimire La-ntîia detunare de pușcă sau pistol, La-ntîiul semn de patos. MACEDONSKI, O. I 49. Vorbesc și scriu fără să se gîndească, nu cred ceea ce spun... singura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei. GHICA, S. 87. ◊ Expr. A face galerie = a face o manifestație de aprobare zgomotoasă și organizată, pentru a asigura unui spectacol succesul (uneori nemeritat). 6. Drug de lemn sau de metal de care atîrnă perdelele sau draperiile. 7. Un fel de tavă de metal care se pune pe dușumea în fața sobei, ca să nu cadă cărbunii pe podea.