GEAMANTAN, geamantane, s. n. Cufăr portabil (de carton presat, de piele, de fibră Vulcan sau de pînză), în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. Singura lui avere, pe care o așezase într-un colț de odăiță săracă, era un geamantan. SADOVEANU, E. 132. Rămîi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! TOPÎRCEANU, B. 61. Începe a-mi scotoci prin trăsură și prin geamantan. GHICA, S. A. 98. – Variantă: (Mold.) geamandan (ALECSANDRI, T. I 371) s. n.