GENIU, genii, s. n. I. 1. Capacitate creatoare extraordinară; persoană înzestrată cu o astfel de capacitate. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. O limbă schimonosită și neconformă cu geniul limbii romînești (IBRAILEANU). II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. – Lat. lit. genius (fr. génie).