Definiția cu ID-ul 498179:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
geniu (genii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux.