genunchi sm [At: COD. VOR. 23/11 / V: (înv) ~uchi, ghe~ sm, (iuz) ~che, ~uche, ~runche, ghenuche, gerunche, gerunchi, ghenunche^[1] sn / Pl: ~, (iuz) ~che, ~uri sn / E: lat genuc(u)lum] 1 Parte a piciorului (la oameni și la unele animale) care cuprinde regiunea articulației femurului cu tibia, incluzând și rotula. 2 (Îe) Până la ~ul broaștei Foarte puțin. 3 (Pop; îs) Oul ~ului Rotula. 4 (Îlav) Din ~ Cu plecăciune. 5 (Îlav) În ~ Cu picioarele îndoite din genunchi și cu gambele așezate pe pământ. 6 (Îlav) Pe ~ Pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1), la persoanele așezate. 7 (Îlav) Cu ~i la gură Ghemuit. 8 (Îe) A cădea în ~ (înaintea cuiva) A se lăsa cu genunchii la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilință, de respect sau pentru rugăciune. 9 (Îae) A ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilință. 10 (Fig; îe) A i se tăia cuiva ~i A avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție). 11 Lovitură dată cu genunchiul. 12 Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). 13 (Înv) Seminție. 14 (Înv) Trib. corectat(ă)