GERANIACÉE (< fr.; {s} gr. geranion „mușcată”) s. f. pl. Familie de plante erbacee, dicotiledonate, entomofile, cu frunze opuse (rar alterne), de obicei palmat-lobate sau penate, adesea acoperite cu peri glandulari, cu flori viu colorate, dispuse în inflorescențe sau câte una sau două la subsuoara frunzelor, și fructe capsule, cu rostru lung (ex. mușcata, ciocul berzei).