gheară sf [At: MSS. (1783), ap. GCR II, 130/31 / V: ghiară / Pl: ~re, (reg) ~re / E: ns cf sp, por garra] 1 Formație cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și atac. 2 (Fam; îe) A fi lung în (sau la, de) ~re A avea obiceiul să fure. 3 (Fam; îe) A-și scoate (sau a-și arăta) ~rele A-și arăta partea ascunsă și rea a firii. 4-5 (Fam; îe) A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) în ~rele (sau ~ra) cuiva A fi (sau a ajunge etc.) în posesia, puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva. 6 (Fam; îae) A fi la discreția cuiva. 7-8 (Fam; îae) A fi prins (și ținut închis). 9 (Fam; îe) A pune ~ra (pe cineva) A pune stăpânire (pe cineva). 10 (Fam; îae) A prinde (pe cineva). 11 (Fam; îe) A fi (sau a se zbate) în -rele morții A fi grav bolnav, pe moarte. 12 (Teh) Piesă asemănătoare cu o gheară (1), care servește la apucat, împiedicat etc. 13 (Fam; îe) A-i tăia (cuiva) ~rele A-i lua posibilitatea de a mai fura. 14 (Fam; îe) A scoate sau a scăpa (pe cineva) din ~rele cuiva A scăpa din stăpânirea, robia, asuprirea, prigonirea cuiva. 15 (Fig; îs) ~rele morții Aproape de moarte. 16 (Lpl) Cârlige aplicate în masa dulgherului, în care sprijină lemnul când îl lucrează. 17 (Îc) ~re de fier Parte a joagărului. 18 (Bot; reg; îc) ~ra uliului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 19 (Bot; reg; îc) ~ra găii Plantă nedefinită mai îndeaproape. 20 (Bot; reg; îc) ~ra hulubului Plantă nedefinită mai îndeaproape.