GHEAȚĂ, (2) ghețuri, s. f. 1. Apă înghețată. ◊ Expr. A se da pe gheață = a aluneca, a patina pe suprafața apei înghețate. A (se) sparge (sau a (se) rupe) gheața = a dispărea sau a face să dispară constrîngerea, jena. ♦ (Reg.) Grindină, piatră. 2. (La pl.) Întinderi mari de gheață. Ghețuri polare. 3. Fig. Răceală, indiferență. ◊ Loc. adj. De gheață = rece, nesimțitor. ♦ Fiori reci (de frică). Eram cu gheața-n spate de frică pîn-am ajuns la Borca (CREANGĂ). 4. Plantă erbacee cu flori mici, albe, avînd frunzele acoperite cu papile albe care seamănă cu boabele mărunte de gheață (Mesembryanthemum crystallynum). – Lat. glacia (= glacies).