gheboșit², ~ă a vz gheboșat²

gheboșit¹ sn vz gheboșat¹

GHEBOȘIT, -Ă adj. v. gheboșat.

GHEBOȘIT, -Ă adj. v. gheboșat.

gheboșa vr [At: HOGAȘ, M.N. 191 / V: ~și / Pzi: ~șez / E: ghebos] 1 A se face ghebos (1) Si: a se cocoșa. 2 (Pex) A se gârbovi (de bătrânețe). corectat(ă)

gheboșat¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / V: ~șit¹ / E: gheboșa] 1-2 (Rar) Gheboșare (1-2).

gheboșat², ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 157 / V: ~șit² / Pl: ~ați, ~e / E: gheboșa] 1 Cocoșat. 2 (Fig) Adus de spate. 3 (Spc) Gârbovit (de bătrânețe). 4 (Pex; d. părți ale corpului) Curbat, îndoit.

gheboși vtr vz gheboșa

îngheboșat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: îngheboșa] 1 Cocoșat. 2 Adus de spate. 3 (Spc) Gârbovit de bătrânețe. 4 (Pex; d. părți ale corpului) Curbat, îndoit.

❍ GHEBOȘA (-șez) vb. refl. 1 A deveni ghebos, a se cocoșa ¶ 2 A-și încovoia spinarea: cei trei se gheboșară covîrșiți (DEM.).

GHEBOȘAT adj. part. GHEBOȘA. 1 Cocoșat: mă încurc numai de pitici gheboșați (JIP.) ¶ 2 Cu spinarea încovoiată: ...un Român c’ o biată leancă... Gheboșat mergînd la fugă (SPER.).

❍ ÎNGHEBOȘAT = GHEBOȘAT.

GHEBOȘA, gheboșez, vb. I. Refl. 1. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). Hop așa, vere, așa, Pînă ne vom gheboșa! TEODORESCU, P. P. 333. 2. A se pleca de spate, a se încovoia. Cum am ajuns acasă, m-am gheboșat asupra cărțuliei mele. SADOVEANU, E. 113. Băgă toată mîna dreaptă, aproape pînă În cot, tocmai în fundul chimirului și, gheboșîndu-se oarecum, scoase o lulea de lut. HOGAȘ, M. N. 191. – Variantă: gheboși, gheboșesc (POPA, V. 330), vb. IV.

GHEBOȘAT, -Ă, gheboșați, -te, adj. 1. Cocoșat; p. ext. gîrbovit (de bătrînețe). [În] spate cocoșat, În piept gheboșat. TEODORESCU, P. P. 648. 2. Adus de spate, încovoiat. Bătrînii au plecat pe urmă, gheboșați. PAS, Z. III 36. Sta strîmb și puțintel gheboșat în șa. SADOVEANU, Z. C. 325. – Variante: gheboșit, -ă, îngheboșat, -ă (SADOVEANU, P. 100) adj.

ÎNGHEBOȘAT, -Ă adj. v. gheboșat.

GHEBOȘA, gheboșez, vb. I. Refl. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). ♦ A se apleca de spate, a se încovoia. [Var.: gheboși vb. IV] – Din ghebos.

GHEBOȘAT, -Ă, gheboșați, -te, adj. Cocoșat; p. ext. gîrbovit (de bătrînețe). ♦ Încovoiat de spate. [Var.: gheboșit, -ă adj.] – V. gheboșa.

A GHEBOȘA ~ez tranz. A face să se gheboșeze; a cocoșa; a gârbovi. /Din ghebos

A SE GHEBOȘA mă ~ez intranz. 1) A căpăta gheb; a se cocoșa. 2) A-și încovoia spatele (de greutate, de bătrânețe etc.); a deveni grebănos; a se gârbovi; a se cocoșa. /Din ghebos

gheboșéz v. tr. (d. ghebos). Fac ghebos, gîrbovesc: bătrîneța l-a gheboșat. V. refl. S’a gheboșat de frig. – Și îngh- și gheboșesc. La Dos. (Acad.) ghibuit, gheboșat.

gheboșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă gheboșez, 3 se gheboșează; conj. prez. 1 sg. să mă gheboșez, 3 să se gheboșeze; imper. 2 sg. afirm. gheboșează-te; ger. gheboșându-mă

gheboșat s. n.

!gheboșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se gheboșează; conj. prez. 3 să se gheboșeze; ger. gheboșându-se

gheboșat s. n.

gheboșa vb., ind. prez. 1 gheboșez, 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. gheboșeze; ger. gheboșând

gheboșat s. n.

gheboșa (ind. prez. 3 sg. și pl. gheboșează, 1 pl. gheboșăm, ger. gheboșînd)

GHEBOȘA vb. v. gârbovi.

GHEBOȘAT adj. 1. v. cocoșat. 2. v. gârbovit.

GHEBOȘA vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om s-a ~ de tot de bătrînețe.)

GHEBOȘAT adj. 1. (MED.) cifos, cocoșat, ghebos, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. ghebos, gîrbov, gîrbovit, încovoiat. (~ de bătrînețe.)

A se gheboșa ≠ a se îndrepta