GHIARĂ (pl.-re) sf. 1 🐦 Unghia ascuțită și cîrligată a păsărilor de pradă și a unora din animalele carnivore (🖼 2354): ghiarele vulturului, corbului; ghiarele pisicii; dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul înfigea ghiarele într’însa (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Mînă, labă (prin asemănarea, în mod disprețuitor, a unghiilor cu ghiarele): umblă niște dușmani să pună ghiara pe mine (CAR.) ¶ 3 Ⓕ Stăpînire, dominațiune, robie: a scăpa, a scoate din ghiarele cuiva; mai bine să murim... decît să cădem în ghiara acestor nelegiuiți (ISP.) ¶ 4 Ⓕ A furiei ~ te strînge ca în clește (VLAH.); a scăpa din ghiarele morții.