Definiția cu ID-ul 1245607:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIMP s. m. (Mold., ȚR) Țeapă, spin. A: Tîlnindu-să cu un leu înghimpat, i-au scos ghimpul. DOSOFTEI, VS. Cu ghimpul în picior. CANTEMIR, IST. B: (Fig.) Ați vedea de cîte rane și ghimpi sînt pline sufletele acelora. MĂRG. 1691, 15v. La inima lui tot era ghimpu pentru China. LET. 1758, 112r; cf. ANTIM; MĂRG. 1746, 14r. Etimologie: alb. ghiëmp. Vezi și ghimpa, ghimpos, înghimpa, înghimpat, înghimpos.