ghíndă f., pl. de, ca colinde, tinde (vrom. ghinde, d. lat. glans, glandis; it. ghianda, vfr. glande, nfr. gland, sp. land[r]e, pg. lande. V. jolnă, grunț). Fructu stejaruluĭ. Treflă, spatie (la cărțile de joc): craĭu de ghindă. Iron. Fecĭor de ghindă (fătat în tindă, adică „purcel”), cĭofligar, sărac cu pretențiunĭ de boĭer. – Pl. ghinde se deduce și din gen. ghindiĭ (Bibl. 1688). Un ex. și la corobeață.