Definiția cu ID-ul 498265:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ghină (ghine), s. f. – Ghinion, nenoroc. Fr. guigne, cf. ngr. γϰίνια; ca ghinion, s. n. (nenoroc), din fr. guignon; der. ghinionist, s. m. (care nu are noroc).