ghioagă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 99/33 / P: ghioa-gă / V: gheo~, ~acă / Pl: ~age / E: nct] 1 Armă de luptă, alcătuită dintr-un ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. 2 (Pgn) Ciomag. 3 Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage. 4 Par lung cu care se scot peștii din ascunzători.