4 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GNOSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. Adept al gnosticismului. – Din fr. gnostique.

gnostic1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gnostique] 1 a Care se referă la gnosticism. 2 a Care aparține gnosticismului. 3 smf Persoană care aderă la gnosticism.

-gnostic2 [At: DN3 / E: fr -gnostique] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) cunoaștere.

GNOSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul. – Din fr. gnostique.

GNOSTIC, -Ă, gnostici, -e, adj. Care se referă la gnosticism, privitor la gnosticism. ♦ (Substantivat) Adept al gnosticismului.

GNOSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaștere, de cunoaștere. // s.m. și f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].

-GNOSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaștere].

GNOSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaștere. II. adj., s. m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique)

GNOSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

GNOSTIC2 ~ci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus

*gnóstic, -ă adj. și s. (vgr. gnostikós, d. gnósis, cunoaștere. V. dia- și prognostic). M. pl. Filosofĭ religioșĭ care pretind că aŭ o știință perfectă și transcendentă despre natura și atributele luĭ Dumnezeŭ. V. Crăcĭun.

gnoseo- [At: DN3 / P: ~se-o~ / E: gr γνῶσις] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (De) cunoaștere. 3-4 (Referitor la) știință.

-gnoză2 [At: DN3 / E: fr -gnose] Element secund de compunere savantă cu sensul „cunoaștere”.

-gnozie2 [At: DN3 / E: fr -gnosie] Element secund de compunere savantă cu sensul „cunoaștere”.

GNOSEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cunoaștere”, „(referitor la) știință”. [Pron. -se-o-. / < gr. gnosis].

-GNO Element secund de compunere savantă, cu sensul „cunoaștere”. [Var. -gnozie. / < fr. -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis].

gnoseo-, -gnostic, -gnoză, -gnozie, gnoto- elem. „Cunoaștere”, „știință”. (< fr. gnoséo-, -gnostique, -gnose, -gnosie, cf. gr. gnosis, gnotos)

gnostici m. pl. eretici din primul secol cari amestecau ideile orientale cu cele creștine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gnostic adj. m., s. m., pl. gnostici; adj. f., s. f. gnostică, pl. gnostice

gnostic adj. m., s. m., pl. gnostici; adj. f., s. f. gnostică, pl. gnostice

gnostic adj. m., s. m., pl. gnostici; f. sg. gnostică, pl. gnostice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-GNOSTIC „de cunoaștere, cognitiv”. ◊ gr. gnostikos „care cunoaște” > fr. -gnostique, germ. -gnostik, engl. -gnostic > rom. -gnostic.

GNOSEO- „știință, cunoaștere”. ◊ gr. gnosis, eos „cunoaștere” > fr. gnoséo-, germ. id., engl. id. > rom. gnoseo-.~log (v. -log), s. m. și f., adept al gnoseologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a filozofiei care tratează despre posibilitatea cunoașterii lumii de către om; teorie a cunoașterii.

GNOTO- „cunoscut, știut”. ◊ gr. gnotos „știut, cunoscut” > fr. gnoto-, engl. id. > rom. gnoto-.~biotic (v. -biotic), adj., (despre viețuitoare) cu viață cunoscută de către om; ~bioză (v. -bioză), s. f., stare caracteristică a animalelor gnotobiotice.

-GNOZĂ „cunoaștere, identificare, depistare”. ◊ gr. gnosis „cunoaștere” > fr. -gnose, germ. id. > rom. -gnoză.

-GNOZIE „cunoaștere, știința”. ◊ gr. gnosis „cunoaștere” > fr. -gnosie, germ. id., engl. -gnosy, it. -gnosia > rom. -gnozie.

Intrare: gnostic (adj.)
gnostic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostic
  • gnosticul
  • gnosticu‑
  • gnostică
  • gnostica
plural
  • gnostici
  • gnosticii
  • gnostice
  • gnosticele
genitiv-dativ singular
  • gnostic
  • gnosticului
  • gnostice
  • gnosticei
plural
  • gnostici
  • gnosticilor
  • gnostice
  • gnosticelor
vocativ singular
plural
Intrare: gnostic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnostic
  • gnosticul
  • gnosticu‑
plural
  • gnostici
  • gnosticii
genitiv-dativ singular
  • gnostic
  • gnosticului
plural
  • gnostici
  • gnosticilor
vocativ singular
  • gnosticule
  • gnostice
plural
  • gnosticilor
Intrare: gnostic (suf.)
gnostic3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • gnostic
Intrare: gnoseo
prefix (I7-P)
  • gnoseo
gnoză2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • gno
gnozie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • gnozie
prefix (I7-P)
  • gnoto
gnostic3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • gnostic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gnostic, gnosticăadjectiv

  • 1. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

gnostic, gnosticisubstantiv masculin
gnostică, gnosticesubstantiv feminin

  • 1. Adept al gnosticismului. DEX '09 DLRLC DN
  • diferențiere (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul. DEX '98
etimologie:

gnosticelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. DN
etimologie:

gnoseoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „(de) cunoaștere”, „(referitor la) știință”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.