godac În Nom d'agent, Paris, 1929, am emis ipoteza că rom. godac provine dintr-un sl. *godakŭ, paralel cu bg. годинак și derivat de la sl. godŭ „an”, la care trimitea deja DU. De atunci încoace, problema nu pare să fi avansat. Mihăilă, p. 19, consideră că godac poate proveni din sl. *god-akŭ, sau poate rezultatul unei haplologii : god(in)ac. Se înțelege că nu poate fi vorba de haplologie acolo unde nu avem o silabă repetată, dar indiferent dacă îi zicem așa sau altfel, asemenea scurtări nu sînt obișnuite. De altfel godinac e curent în romînește, iar godac n-a putut fi format pe teren romînesc, căci nu avem radicalul god-. Se pune însă întrebarea dacă am avut dreptate să vorbesc de un sl. godŭ „an”. Înțelesul de „an” este derivat (din acela primitiv de „timp potrivit”) și el nu apare în toate limbile slave, ci numai în rusă, ucraineană și sîrbă. Ar fi greu de crezut că godac vine din rusă (unde „animal de un an” se zice годовик sau din ucraineană (unde se scrie de asemenea годовик, dar se citește hodovik, astfel încât originea ucraineană este în orice caz exclusă; ходити pentru ,„porc”, înregistrat de Grincenko într-o ghicitoare, vine evident de la ходити „a merge”). Rămîne deci în discuție numai sîrba. Aici cuvîntul gôd, este învechit. Se poate crede însă că godak a fost format pe vremea cînd gôd era curent (cf. s.-cr. trèćāk „animal de trei ani”, Meillet-Vaillant, Grammaire de la langue. serbo-croate, Paris, 1924, p. 152) și a fost atunci împrumutat în romînește (accentul nu face nici o dificultate). Cînd gôd a fost înlocuit cu gòdište, s-a ajuns la forma actuală gòdiśnjâk, care a înlocuit pe vechiul *godak.