gonitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 143/1 / Pl: ~i, ~oare / E: goni + -(i)tor] 1 a (Rar) Care gonește. 2 (Înv; fig) Care constrânge. 3 smf (Înv) Prigonitor. 4-5 smf, a (Reg) (Vită) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii) Si: (pop) junincă. 6 sm (Reg; pex) Taur. 7 sm (Ast; reg) Constelația Taurul. 8 sm (Ent; Buc) Fugău (Hydrometra paludum). 9 sm (Reg) Câine de vânătoare. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.