GRAȚIOS, -OASĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație, de gingășie. Libelule grațioase Zboară-n aerul de vară. MACEDONSKI, O. I 91. Toate umbrele-ncîntate, Adunate Sub al lunei dulce foc... începură-a se-nvîrti Cu-o mișcare grațioasă, Luminoasă. ALECSANDRI, P. II 61. ◊ (Adverbial) Eugenia îl îmbrățișă și-l felicită grațios. REBREANU, R. I 180. Doamna, frumoasa și juna soție, Cu ochii în jos Lasă să se vadă a sa bucurie Rîzînd grațios. BOLINTINEANU, O. 77. 2. (Învechit) Plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos. Vom vorbi... despre poezia ce am publicat în numărul trecut, însoțită de grațioase și meritate elogiuri. MACEDONSKI, O. IV 45. Viu printr-aceasta să-ți mulțumesc din inimă pentru grațioasa d-tale atențiune. CARAGIALE, O. VII 299. – Pronunțat: -ți-os.