Definiția cu ID-ul 918060:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRAI s. n. (< grăi, prin derivare regresivă): 1. glas, voce. 2. limbaj. 3. unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă, cu particularități proprii (mai ales fonetice și lexicale): g. din Țara Oașului, g. din ținutul Pădurenilor, g. de pe Valea Trotușului, g. din Oltenia sudică etc.; varietate geografică (teritorială) a unei limbi, inferioară subdialectului și dialectului (căruia-i este subordonată) și opusă altor graiuri printr-o serie de particularități: g. unei localități, g. unui grup de localități, g. unei anumite părți dintr-o regiune (g. din Bucovina, g. din Vrancea, g. din Ialomița, g. din nord-vestul Olteniei etc.). G. locale sunt subcoduri (subsisteme) constituite pe aria orizontală a limbii. Orice g. dispune de un sistem lingvistic coerent cu norme proprii care asigură comunicarea eficace în cadrul comunității sociale (rurale, de obicei). Termenul g. are accepțiuni variate: desemnează vorbirea unui singur individ (idiolect) sau mijlocul de comunicare lingvistică folosit într-o familie, într-o localitate sau într-o regiune. Definirea și delimitarea g. este adeseori o problemă dificilă, datorită intervenției criteriilor extralingvistice alături de cele lingvistice. G. este obiectul unui travaliu necontenit, al unei acțiuni de ameliorare și de retuș, de rafinare, consecință a tendinței de perfecționare prin raportare la un model superior (în general, limba literară). Trebuie spus că pentru româna actuală părerile în privința g. sunt împărțite: unii lingviști consideră g. unitățile care pentru alții sunt dialecte (muntean, moldovean, crișean, bănățean), în timp ce alți lingviști consideră g. unitățile care pentru ceilalți sunt subdialecte (oltean, ialomițean, vrâncean, putnean, oșan etc.) (v. și dialect, subdialect). ◊ ~ rotacizant: g. care prezintă fenomenul rotacismului, adică transformarea lui n intervocalic în r în elementele de origine latină, ca în exemplul pâre (= pâne). v. și rotacism. (Pentru terminologia folosită în studiul limbii române, al (sub)dialectelor și al graiurilor sale amintim lucrarea „Introducere în studiul graiurilor românești”, București, 1977, de Valeriu Rusu).