grapă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 115/2 / Pl: ~pe (înv) grăpi, gropi^[1] / E: nct] 1 Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinți sau cu roți dințate ori dintr-o legătură de mărăcini, folosită la mărunțirea, afanarea și netezirea pământului arat Si: (reg) boroană. 2 (Reg; îe) A merge cu ~pa A merge încet și greu. 3 (Reg; îe) A merge ca ~pa pe uscat A o duce foarte greu. 4 (Reg; îe) A se ține ~ de cineva A însoți pretutindeni pe cineva (cerându-i permanent ceva). 5 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape, în care se folosește grapa (1). 6 (Înv) Steag. 7 (Ast; pop) Carul mic. 8 (Reg; fig) Femeie grasă și nepieptănată. 9 (Sst) Roibă (Bromus secalimus). corectat(ă)