greáță f., pl. grețĭ (d. greŭ și suf. -eață, ca’n dulceață). Pornire de a vărsa alimentele din stomah: mĭ-e greață, îmĭ vine greață de grăsimea pe care am mîncat-o. Fig. Scîrbă, aversiune, dezgust: mĭ-e greață de mincĭună. Vechĭ. (Ps. Ș. 53, 12). Turburare, răscoală (vsl. mentežŭ).