greblă, -e, s.f. – 1. Unealtă agricolă cu dinți de lemn și coadă lungă, pentru strâns fânul: „Clăcașii cu furcile, / Fete mari cu greblile” (Memoria 2001: 82). 2. Grătar; îngrăditură de fier deasupra puțului, în exploatările miniere. – Din srb. grebla, cf. alb. grembëlë (DER).