GREUTATE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe orizontale pe care se sprijină ; însușirea unui corp de a fi greu ; forța cu care un corp este atras spre pămînt în virtutea legii gravitației. ◊ Greutate specifică = greutatea unității de volum dintr-un anumit corp ; fig. valoare proprie a unui lucru. Greutate atomică = raportul dintre greutatea atomului unui element și a șaisprezecea parte din greutatea atomului de oxigen. 2. Povară, sarcină, încărcătură; fig. senzație de apăsare, de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o grijă mare. 3. Bucată de metal de o formă caracteristică, reprezentând o anumită unitate de măsură, de greutate (I 1). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ (Atletism) Bilă rotundă de metal care se aruncă cu mîna. II. (În sens abstract) 1. Lucru greu de făcut; dificultate, piedică. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = foarte greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate. – Lat. *grevitas, -atis (= gravitas).