groapă sf [At: TETRAEV. (1574), 247 / Pl: gropi^[1] / E: ns cf alb gropë] 1 Cavitate săpată în pământ în care se înmormântează un cadavru. 2 (Pex) Mormânt. 3 (Fig) Moarte. 4 (Îe) A băga (sau, pop, a vârî) pe cineva în ~ A supăra pe cineva foarte tare (din aceasta trăgându-i-se moartea). 5 (Îe) A duce pe cineva la ~ A înmormânta pe cineva. 6 (D. bătrâni, bolnavi; îe) A fi (sau ajunge) la marginea gropii, sau a fi cu un picior în ~ ori (trivial) a mirosi a ~ A fi foarte aproape de moarte. 7 (Pgn) Gaură largă și adâncă în pământ. 8 (Îs) ~ de var Groapă (7) în care se stinge varul. 9 (Îs) ~ de nisip Groapă (7) din care se scoate nisip. 10 (Îas) Groapă (7) plină cu nisip unde se joacă copiii. 11 (D. oameni; îe) A fi prost de dă în gropi sau a da în gropi (de prost ce e) A fi foarte prost. 12 (Fig) Cursă. 13-14 (Fig; îe) A săpa cuiva ~pa A căuta pe ascuns distrugerea sau înlăturarea cuiva. 15 (Îae) A unelti împotriva cuiva. 16 (Îcs) ~pa cu pietre Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 17 (Îcs) Musca-n gropi Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 18 (Spc) Pivniță nezidită, pentru păstrarea cerealelor și a legumelor. 19 (Pex) Loc neted, plan, perpendicular pe panta muntelui. corectat(ă)