GROSOLAN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Lipsit de delicatețe, de finețe în felul de a se purta cu alții; nepoliticos, bădăran, brutal, necioplit. Purtare grosolană. ▭ Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană. IBRĂILEANU, SP. CR. 228. Boierii de atunci erau naivi, cei de astăzi sînt adînci; aceia erau grosolani, din topor, aceștia sînt cilibii și subțiri. CARAGIALE, O. III 163. ◊ (Substantivat) O dragoste frumoasă și gingașă este un lucru de preț, pentru care ești invidiat și care se apără de poftele celor cinici și grosolani. CAMIL PETRESCU, T. II 36. 2. Lipsit de finețe, insuficient prelucrat; brut, necizelat. Priveam cu mirare la schița grosolană, care cuprindea planul temeliei. SADOVEANU, O. V 492. Sub scoarța atît de grosolană cu care sînt acoperit... am și eu în sufletul meu multă simțire. CARAGIALE, O. VII 494. ◊ (Adverbial) Erau la cealaltă masă, de lemn cioplit grosolan, localnicii statornici, în straiele lor aspre de cînepă și păr. C. PETRESCU, R. DR. 3.