GROZĂVENIE, grozăvenii, s. f. (Popular) 1. Faptul de a fi groaznic. Dar inima lor stricată nu simte toată grozăvenia nemoralității lor. GHEREA, ST. CR. I 280. 2. Lucru sau ființă groaznică, înfricoșătoare. În copilăria sa a stat sub înrîurirea unei mame bigote, care umplea capul copilului cu basme religioase, cu grozăveniile iadului. GHEREA, ST. CR. I 32. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», intensifică înțelesul cuvintelor determinate fie în sens bun, fie, mai ales, în sens rău) Omul ce i-a mîntuit de grozăvenia aceea de bălaur. La TDRG. 3. Fig. Număr, cantitate mare, mulțime, sumedenie. Erau șoareci și cloțani... grozăvenie! RETEGANUL, P. V 6.