GRUP. Subst. Grup, grupuleț (dim.), grupușor, grupare, grupă; colectiv, colectivitate, comunitate. Companie, cerc, societate, tovărășie. Gașcă (peior.), taraf (înv.), clică, bisericuță (fig.), clan (peior.), bandă, haită (fig.), șleahtă (peior.), coterie. Asociație, club, cenaclu. Formație, brigadă, echipă; ansamblu, trupă. Ceată, pîlc, pîlcușor (dim.), pîlculeț, stol, claie (fig.), laie, mulțime, ciopor, cîrd (de obicei peior.), ciurdă (reg.), buluc, droaie, gloată (depr.), adunătură (peior.), strînsură (peior.). Alai, saltanat (înv.), cortegiu, convoi, suită, escortă. Vb. A se uni, a se aduna, a se grupa, a se întovărăși, a se însoți; a intra (a se pune) în cîrd cu cineva, a intra în cîrdășie, a se încîrdoșa (reg.), a se înhăita (depr.). Adv. În grup, în pîlc, pîlcuri-pîlcuri. V. anulare, mulțime, unire, uniune.