gungănire² sf vz grungunire

gungănire¹ sf vz gângurire

gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).

gongăneală sf vz gângurire

gongănire sf vz gângurire

gongonire sf vz gângurire

grongănire sf vz grungunire

grongoire sf vz grungunire

grugunire sf vz grungunire

grungănire sf vz grungunire

grungunire sf [At: MDA ms / V: (reg) grongănire, grongoire, grug~, ~gănire, ~urare, ~urire, grunire, gugăire, guguire, gugulire, gugurire, gungănire², gungunire², gungurare², gungurire², gurguire, gurgunire, gurluire, guruire / Pl: ~ri / E: grunguni] 1 (Reg) Sunetul scos de porumbei, porci. 2 Grohăire. corectat(ă)

grungurare sf vz grungunire

grungurire sf vz grungunire

grunire sf vz grungunire

gugăire² sf vz grungunire

guguire sf vz grungunire

gugulire² sf vz grungunire

gugurire sf vz grungunire

gungunire² sf vz grungunire

gungunire¹ sf vz gângurire

gungurare¹ sf vz gângurire

gungurare² sf vz grungunire

gungurire¹ sf vz gângurire

gungurire² sf vz grungunire

gurguire sf vz grungunire

gurgunire sf vz grungunire

gurluire sf vz grungunire

guruire sf vz grungunire

GÎNGURIRE, gînguriri, s. f. Faptul de a gînguri; gîngurit. – Variantă: gungurire (CARAGIALE, S. 26) s. f.

GUNGURIRE s. f. v. gîngurire.

gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri

gurluire s. f., g.-d. art. gurluirii; pl. gurluiri

gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri

gângurire s. f., g.-d. art. gânguririi; pl. gânguriri

GÂNGURIRE s. 1. v. gângurit. 2. v. uguit.

GÎNGURIRE s. 1. gîngurit. (~ copiilor mici.) 2. gîngurit, uguire, uguit. (~ porumbelului.)