guvernator sm [At: CANTEMIR, HR. 487 / V: (înv) gube~, gubernatur^[1] / Pl: ~i / E: guverna + -tor cf rs губернатор] 1 (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau teritoriul dependent, o colonie. 2 Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. corectat(ă)