gâfâit sn [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~fuit / P: ~fâ-it / Pl: ~uri / E: gâfâi] 1 Respirație deasă și grea cauzată de eforturi, de o boală Si: gâfâială (1), (rar) gâfâire (1) Cf gâfâi (1). 2 Zgomot caracteristic gâfâitului Si: gâfâială (2), (rar) gâfâire (2) Vz gâfâi (2). 3 (Îlav) Pe ~e, (reg) pe ~fuite Din greu și gâfâind (1).