gâț¹ sm [At: VICIU, GL. / V: ghiț / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Miel. 2 Ied. 3 (Lpl; îf ghiți) Nume generic pentru miei și iezi.

gâț² am [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~i / E: nct] (Sst; d. purcei) Murdar.

gâț³ i [At: CHEST. V, 77/48 / V: ~î, ~i, ~i-gî / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se alungă porcii.

gâți i vz gâț³

gâți-gî i vz gâț³

gâțî i vz gâț³

ghiț² sm vz gâț¹

gâț, gâți, s.m. (reg.) Miel; ied.

gâț, gâțuri, (gâță), s.n. (reg.) 1. Grup de 2-3 oi: „La noi nu-s multe oi, e așa, câte vo trei gâțuri” (Papahagi, 1925). ■ Mai multe gâțuri formează un botei; 5-7 boteie formează o stână. 2. Copil: „Oare de ce o adus pă gâța asta la nuntă, că doară nu-i de ea” (Faiciuc, 2008). ■ (onom.) Gâț, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA).

gâț, gâțuri, (gâță), s.n. – (reg.) 1. Grup de 2-3 oi. Mai multe gâțuri formează un botei; 5-7 boteie formează o stână: „La noi nu-s multe oi, e așa, câte vo trei gâțuri” (Papahagi, 1925; Vad). 2. Copil: „Oare de ce o adus pă gâța asta la nuntă, că doară nu-i de ea” (Faiciuc, 2008). 3. Miel, ied (DAR). ♦ (onom.) Gâț, Găț, nume de familie (44 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA).

gâț, -uri, (gâță), s.n. – Grup de 2-3 oi. Mai multe gâțuri formează un botei; 5-7 boteie formează o stână: „La noi nu-s multe oi, e așa, câte vo trei gâțuri” (Papahagi 1925; Vad). – Et. nec. (MDA)