GÎLGÎIRE, gîlgîiri, s. f. Acțiunea de a gîlgîi și rezultatul ei; zgomot produs de un lichid care gîlgîie; gîlgîit, gîlgîială, gîlgîitură. Ai văzut cum mama ei o ceartă parcă în glumă... și cum ea dă din cap, cum apoi zvirle capul pe spate, într-un hohot ca o gîlgîire de ape. PAS, Z. I 76. ◊ (Poetic) În nopțile cu lună asculți privighetoarea, – te incintă; ajungi să crezi că pentru tine își varsă în gîlgîiri ploaia de mărgăritare. GÎRLEANU, L. 12.