gîndác m. (vsl. *gondakŭ, insect bîzîitor, de unde și rus. guditĭ, a cînta din vioară; sîrb. gundelj, cărăbuș, d. gundjati, a murmura, gundoriti, a bîzîi, rudă și cu rom. gînganie și gadină. Cp. și cu litv. gondas, șarpe. Bern. 1, 289). Insect coleopter, ca cărăbușu, cantarida ș. a. Șoarice (Hațeg). Șarpe (Maram.). Gîndacĭ de matasă (pin aluz. la forma gogoșilor), un fel de omizĭ marĭ care produc o gogoașă formată din fire de matasă (Barb. vermĭ de matasă, după fr. vers a soie).