GÎRBACI, gîrbace, s. n. Bici, făcut mai ales din curele (uneori cu vîrfurile plumbuite) sau din vînă de bou, servind odinioară ca instrument de tortură. Icneau sub poveri muncitorii. Icneau și sub gîrbaciul sau vîna de bou care îi lovea cînd le cădea un sac din spinare și-o ladă de pe umăr. PAS, L. II 255. Știm ce făceai cînd erai slujitor la curtea lui Bogdănuț-vodă. Ș-ai bătut cu gîrbaci plumbuit pe sărmani. SADOVEANU, N. P. 328. În cap mergeau, ca să deschidă drumul, dorobanții cu gîrbace și vînătorii de plai și de Olt cu lungi sănețe. ODOBESCU, S. I 73. ♦ Lovitură de gîrbaci.