GĂLBIOR¹, gălbiori, s. m. (Popular) Diminutiv al lui galben². Veniți cu mine pe ceea lume, gălbiorii mei!... Nu mă lăsați să plec singur, c-am trăit bine împreună. Nu v-am jărtfit pentru ca să-mi împlinesc poftele. ALECSANDRI, T. 1645. Cîte fete sînt în sat... Pe toate le-am sărutat, Și pe papuc le-am călcat, Cîte-un gălbior le-am dat. PĂSCULESCU, L. P. 292. Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bi-or.