GĂLBIU, -IE, gălbii, adj. Gălbui. Se produce reprezentarea trandafirului așa cum este el, rotund, cu foile resfirate albe, roșii ori gălbii. GHEREA, ST. CR. I 222. Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre părul oamenilor) Bălai, blond; gălbior. Părul despletit pe spate ca aurul de gălbiu. CONACHI, P. 179. Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene, Numai două din Hîrțău... Au sprinceana cam gălbie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Și din doi își alegea Pe cel gingaș mijlociu Cu păr neted și gălbiu. ALECSANDRI, P. P. 211.