gămălie sf [At: DAMÉ, T. 140 / V: (Mol; Trs; cu metateză) măgă~ / Pl: ~ii / E: cf mg gomoly „minge, ghem, boț^[1]”, gomolya „boț^[2], bulgăr, ghem”, scr gomolja „boț”, gomolj „rădăcină bulboasă”, cf golomoț] 1 Măciulie a unui bold. 2 Parte îngroșată (și sferică) în vârful unui obiect. 3 (Adesea însoțit de compliniri) Nume dat unor obiecte mici și rotunde. 4 Nasture de lemn al furcii deasupra căruia se leagă caierul. 5 (Gmț) Cap. 6 (Gmț) Persoană mică de statură. 7 (Gmt) Copil. 8 (Fig; îe) ~iile ochilor Pupile.