GĂTA vb. (Mold., Trans.) A pregăti. A: Abătu de-și gătă mormîntul de-ngropăciune. DVS, 23^r. S-au gătat și ei cu oaste împotriva turcilor. PSEUDO-COSTIN, 15^r. Se gătează de nuntă. NECULCE; cf. VARLAAM; PRAV.: AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR. C: Unde vei să gătezi ție cina? MISC. SEC. XVII, 14^r. Și vor găta scaunul de județ. POGREB., 110^r. Și porunci Alexandru să se gate toți de războiu. A 1776, 117^v; cf. MISC. SEC. XVII, 2^v; PP, 2^r; IB, 29^r; OG, 383, 391, 392; MCCR, 79. Etimologie: gata + suf. -a.