găunire - definiție și paradigmă | dexonline

2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

găunire sf [At: ECONOMIA, 5 / Pl: ~ri / E: găuni] (Îvp) 1 Facere a unei găuri într-un lemn. 2 Gaură într-un lemn.

găuni [At: LB / Pzi: ~nesc / E: găun] (Îvp) 1 vt A face o gaură într-un lemn. 2 vr A deveni scorburos.

Sinonime

GĂUNIRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns.

găunire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAȚIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS.

GĂUNI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

găuni vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: găunire

găunire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	găunire	găunirea
nominativ-acuzativ	plural	găuniri	găunirile
genitiv-dativ	singular	găuniri	găunirii
genitiv-dativ	plural	găuniri	găunirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: găuni

găuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) găuni	găunire	găunit găunitu‑	găunind găunindu‑	singular	plural
		(a) găuni	găunire	găunit găunitu‑	găunind găunindu‑	găunește	găuniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	găunesc	(să) găunesc	găuneam	găunii	găunisem
	a II-a (tu)	găunești	(să) găunești	găuneai	găuniși	găuniseși
	a III-a (el, ea)	găunește	(să) găunească	găunea	găuni	găunise
plural	I (noi)	găunim	(să) găunim	găuneam	găunirăm	găuniserăm găunisem
	a II-a (voi)	găuniți	(să) găuniți	găuneați	găunirăți	găuniserăți găuniseți
	a III-a (ei, ele)	găunesc	(să) găunească	găuneau	găuniră	găuniseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)