HAC s.n. 1. (Mold.) Răsplată. De are și vre[a] împăratul să așeze pace cu nemții ... noi avem a cere hacul sîngelui nostru și a părinților noștri, N. COSTIN. Nohaii ce vor lăcui pre acel loc a Moldovei să-și dea ușurul și hacul pămîntului. PSEUDO-AMIRAS. 2. (ȚR) În expr. A veni la hac = a pune la respect, a pedepsi. Pentru, ca să le vie la hac, au trimis la Racoț[i] cu rugăciune, de vine și Ștefan-Vodă cu oști, să-i taie, să-i omoare. R. POPESCU. Etimologie: tc. hak.