haios, -oasă adj. (arg.) Amuzant, simpatic ◊ „Dacă amicu’ de la Constanța are vreo poantă nouă, te sun din nou și ți-o spun, că știi ce «haios» e tipu’.” Sc. 10 XII 75 p. 2. ◊ „La intersecție [...] m-a pus dracu să râd de un grup de hippyoți pe motciclete cu trei roți. Aveau niște căști haioase și niște ochelari de mai mare râsul [...] Unul din ei și-a parcat drăcovenia în dreptul meu, iar între ochi mi-a proptit un pistol de dimensiuni impresionante. Restul [...] țipau să împuște rahatul ăsta de azilant.” R.l. 16 I 93 p. 3. ◊ „A apărut partidul liber-schimbist, o tâmpenie haioasă.” ◊ „22” 13/94 p. 10 (din hai, cf. a face hai de cineva, „a lua peste picior”; C. Lupu în LL 3/72 p. 349, M. Popescu-Marin în SCL 3/79 p. 275; DEX-S)