1) halát n., pl. urĭ și e (turc. hal’át, d. ar. hil’át; rut. halát). Haĭnă lungă (caftan, laĭbăr) de purtat pin casă cînd eștĭ neîmbrăcat saŭ în călătorie contra colbuluĭ (Jidaniĭ din Polonia, Moldova ș. a. poartă ca costum național un halat negru rămas din evu mediŭ). V. habaciŭ.