Definiția cu ID-ul 498816:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haractir (-ruri), s. n. – Caracter. Ngr. χαραϰτήρ (Gáldi 194). Este dublet al lui caracter, s. n., din fr. caractère. Sec. XVIII, înv.