HARAMIN, haramini, s. m. (Învechit) 1. Hoț de codru, tîlhar; haiduc. Ne-au călcat hoții!... Sînt la poartă o mie și mai bine de haramini. ODOBESCU, S. I 89. Voi, vitejilor, Haraminilor! Dați cu lăncele, Dați cu flintele. ALECSANDRI, P. P. 65. 2. Om rău, fără inimă. (Atestat în forma haramnin) Noroc din ceri pînă-n pămînt că nu m-a prins melianul și haramninul de Trăsnea, căci avea mare ciudă pe mine. CREANGĂ, A. 68. – Variantă: (rar) haramnin s. m.