harnic, ~ă a [At: (a. 1581) CORESI, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl харник] 1 (Înv) Mulțumitor. 2 (Îvp) Înzestrat cu calități alese Si: de ispravă, destoinic, vrednic. 3 Capabil de ceva. 4 (Înv; îe) A fi ~ să... (a... sau de...) A fi în stare să... 5 Sârguincios. 6 Activ. 7 Care muncește mult și cu râvnă. 8 Care lucrează iute și cu spor.