Definiția cu ID-ul 1246162:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HARNIC adj. (Mold.) 1. Demn, vrednic. Cunoștea toți că-i harnic să domnească. URECHE. Harnic de boierie. NECULCE; cf. DOSOFTEI. PS.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. 2. Capabil. Nu este nime harnic să-i stea împotrivă. NECULCE; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: har + suf. -nic. Vezi și hărnicie, neharnic, nehărnicie. Cf. s ă m ă l u i t o r, s t a v ă r ( d e ~).