havalea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 273/33 / V: av~ / Pl: ~ele / E: tc havale] (Tcî) 1 Ordin al Porții, prin care se cerea ț. r. contribuția în bani sau în natură și în contul haraciului. 2-3 Prestație (în bani sau) în natură, cerută de Poartă, făcută în contul haraciului 4 (Îe) A face ~ (la cineva) A da în grija cuiva. 5 (Mpl) Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. 6 (Mpl) Nevoi zilnice. 7 (Lpl; îf avalele) Afaceri (1-3). 8 (Îe) A plăti avalele A plăti contribuțiile. 9 Pisc de munte.