HAVALEA, havalele, s. f. (Mold., mai ales la pl.) Îndatorire constînd din zile de clacă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii și a boierescului. Cine v-au scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele? La TDRG. Rugați-vă cu toată inima sfîntului Hărașc Nicolai de la Humulești, doar v-a ajuta să vă vedeți popi o dată; ș-apoi atunci... ați scăpat și voi deasupra nevoiei: bir n-aveți a da și havalele nu faceți. CREANGĂ, A. 108.